O vizită la C. N. “L. B.” Sebeş

19/03/2010 at 17:23 (Cronici) (cndp, cnlb, colegiul national, cugir, david prodan, lucian blaga, sebes)

Consiliul Județean al Elevilor a reluat un proiect început anul școlar trecut, intitulat „Schimbă-ți mediul şi fă diferența”, având ca scop sesizarea deosebirilor dintre diferite medii de învățare. Colegiul Național „David Prodan” Cugir a avut ca partener Colegiul Național „Lucian Blaga” Sebeș.

Acest parteneriat s-a realizat datorită bunei relații dintre mine și Laura Onița, președintele Consiliului Elevilor Colegiului Național „Lucian Blaga” Sebeș.

Mă bucur că am avut ocazia să fiu pentru o zi elevul celor din Sebeș. O să vă spun despre vizita noastră acolo, pentru că e mai obiectiv să scrie ei despre ceea ce au văzut la noi.

10 martie 2010. N-am început ziua tocmai bine, microbuzul nostru întârzie aproape jumătate de oră. Apoi, ajunși în Sebeș, ne-am luat după profu’ de religie (consilierul nostru educativ, care ne-a însoțit) și am coborât mult prea repede din mașină, într-un loc total greșit. După câteva consultări prin telefon şi cu ajutorul unui elev de la CNLB, am ajuns cu puțină întârziere la liceul partener.

Acolo, am fost aşteptaţi la intrare de cei 15 elevi implicați în proiect, iar fetele noastre au primit flori de la băieții bine educați (de Laura, bănuiesc ) ) din Sebeș. Apoi am fost conduși într-o sală cu mese rotunde, am băut un pahar de suc şi ne-am revenit după „alergarea” prin jumătate de oraș. Directorul Moga şi directoarea Cândea s-au prefăcut interesați de venirea noastră acolo şi ne-au spus câteva cuvinte (nu prea multe). Oricum, e o bilă albă, deoarece directorii noștri nu s-au sinchisit de prezența oaspeților în liceu. A urmat un tur al liceului, încă nu știu cu ce scop. Am văzut un laborator de info despre care am fost plăcut surprinşi să aflăm că este dotat cu tablă ), sala multimedia, foarte frumoasă, colțul verde al liceului, panourile de pe holuri, sala de sport (mai mică şi mai aglomerată decât a noastră) şi cam atât, cred.

Între 9 şi 13 am asistat la orele de curs. Atmosferă plăcută, elevi de treabă, mi-a plăcut. Am remarcat faptul că ei puteau sta la ore cu căştile în urechi sau cu telefonul pe masă fără nicio problemă. La noi nu e permis așa ceva. De asemenea, am remarcat în pauze că liceul e mult mai aglomerat decât al nostru (ceea ce e logic, având în vedere numărul de elevi de aproape 3 ori mai mare). Am văzut şi chioșcul din curtea liceului, de unde elevii CNLB își cumpără de-ale gurii (să nu cumpărați cornuri cu vanilie de acolo!!!!).

În pauza mare ne-am adunat din nou în sala cu mese rotunde, unde am băut un pahar de ceai (destul de sec, cred că era doar apă fierbinte cu puțin colorant ) ) şi am degustat şi câte un fursec (cumpărate de la Plus, deci cunoscute și de noi ) ). Diferență: la ei pauza mare e de 20 de minute, la noi de 15.

După ora 13 am mers în sala festivă (am fost plăcut surprins să văd că există aşa ceva! – un fel de sală de sport, cu instalație de sonorizare şi de lumini şi cu bănci). Acolo ne-au (în)cântat băieții din trupa Kalpypto, elevi ai CNLB. Am sesizat că doamna director adjunct este foarte „atentă” la vorbe, deoarece le-a cenzurat un vers inofensiv ce suna în genul „şi avea blugii rupți în fund”. Recitalul s-a încheiat cu imnul liceului, cântat de toţi elevii prezenți. Dar înainte de recital am fost surprinși cu un fragment din piesa Cântăreață cheală de Eugen Ionescu, interpretat de incredibilii elevi din trupa de teatru a liceului. Profesionalism de mare clasă, totul fiind ceva spontan, nepregătit în prealabil. Îi felicit încă odată pe cei 5 tineri actori, şi sper să mai am ocazia să îi văd jucând . Concluzia de după momentul aceste este că Sebeşul are mulți elevi talentați.

În final am fost la masă, la cantina liceului. Mâncare foarte ieftină, dar bună. Nimic de comentat. Ne-am hrănit, apoi Laura ne-a împărțit tuturor diplome şi ne-am întors în sala festivă pentru că aveam câțiva colegi pe care îi chinuia talentul. S-a mai lăsat cu o mini-cântare, după care luat-o încet-încet spre casă, pentru a nu-i mai reține pe minunații noştri colegi sebeşeni.

Despărțirea a fost cu îmbrățișări, pupături, dat din mâini şi strigăte . Noi sperăm să mai avem ocazia să ne întâlnim în această formulă, de aceea i-am invitat pe colegii noștri la Cugir cu ocazia Zilei David Prodan din 26 martie 2010 .

Ce va mai urma, mai vedem… Oricum, la anul va urma parteneriat cu alt liceu, alte impresii, alte schimburi de ID-uri etc. …

Vlad Ch.

P. S.: Le mulțumim celor de la Sebeș pentru ospitalitatea cu care ne-au primit, și, totodată, îi felicităm pentru asta !